Andrei, organizatorul turneului caritabil de volei DREAM, urcă pentru a doua oară în șa pe traseul de 432 de km între Cluj, unde locuiește și Iași, unde se desfășoară evenimentul, cu scopul de a aduna suplimentar bani pentru cauza din acest an: Primul Spital Național de Copii pentru Cancer, Boli Grave și Traumă construit de asociația Dăruiește Viață.
Andrei locuiește în Cluj, dar organizează de cinci ani la Iași împreună cu Radu Tănăsan turneul caritabil de volei DREAM, la care participă echipe din România și Republica Moldova. Mulțumită sportivilor care au participat la edițiile de până acum, au putut să ajute copii și tineri diagnosticați cu autism și sindrom Down, o fetiță de 14 ani diagnosticată cu neuropatie ereditară senzitivo-motorie, scolioză dorso-lombară și o tânără diagnosticată cu instabilitate cranio-cervicală si sindrom de activare mastocitară. Anul trecut Andrei și-a dorit să facă ceva mai mult, așa că s-a urcat pe bicicletă și a parcurs în trei zile distanța dintre Cluj și Iași – 432 de km, invitându-și prietenii să-i aprecieze efortul donând pentru cauză.
Anul acesta, banii pe care-i va aduna în timpul călătoriei de 432 de km vor merge către asociația Dăruiește Viață, care construiește de la zero un spital, la București, exclusiv din donații și sponsorizări. În contextul în care statul român nu a construit nimic în domeniul oncologiei pediatrice în ultimii cincizeci de ani, Dăruiește Viață și-a asumat misiunea de a ridica PRIMUL SPITAL Național de Copii pentru Cancer, Boli Grave și Traumă. Spitalul de Copii care va oferi îngrijire multidisciplinară copiilor cu boli grave, la nivelul standard din Europa de Vest.
Inițiativa celor de la Dăruiește Viață mi-a demonstrat, o dată în plus, că pentru a face lucrurile să se îndrepte în direcția corectă, e nevoie de implicare activă, astfel că răspunsul la întrebarea „cum?” a venit instinctiv, iar anul acesta voi pedala cei 432 de km de la Cluj Napoca la Iași pentru a contribui la construcția unui spital de oncologie pentru copii.
De ce? Pentru că sunt sănătos și sunt recunoscător pentru asta și încerc să îmi imaginez drama celor care duc o luptă pentru supraviețuire în fiecare zi. Pentru ei sănătatea nu e “un dat” așa cum de multe ori considerăm noi.
Pentru că am avut de-a lungul timpului apropiați care s-au luptat sau pe care i-am pierdut din cauza cancerului și am realizat cât de fragilă e viața și cum, în astfel de situații, cel mai mic gest poate readuce zâmbetul pe buzele cuiva greu încercat și îi poate reda optimismul.
https://www.daruiesteviata.ro/blog/drumul-lui-andrei-destinatia-sa-facem-bine/mVGD2zeoO
